Endodontie (metoda clasica)

Termenul “endodonție” vine din limba greacă și este tradus drept “interiorul dintelui”. În ultimii 50 ani, endodonția a devenit o specialitate a medicinei dentare și se referă la tehnicile de prevenire, diagnosticare și mai ales de tratament al afecțiunilor datorate pulpei dintelui, adică țesutul moale aflat în interiorul dintelui. Tratamentul endodontic ajută pacientul să își păstreze dinții naturali cât mai mult timp. Medicul endodont se ocupă doar de tratarea canalelor dentare.

Tratamentul endodontic reprezinta o serie de proceduri create pentru a elimina tesutul inflamat sau infectat, pentru a dezinfecta tot spatiul endodontic (spatiu ce adaposteste acest tesut inflamat/infectat si peretii ce au venit in contact cu acesta) si pentru a obtura (cat mai etans) canalele radiculare, astfel incat bacteriile si microorganismele sa nu mai aiba spatiu unde sa se dezvolte.

Astfel, se doreste obtinerea unui mediu cat mai steril (interiorul dintelui), pentru ca dintele sa poata fi folosit corespunzator, in continuare.

Un tratament endodontic se poate efectua intr-o sedinta sau in mai multe sedinte (acest lucru depinde de complicatiile aparute la dintele in cauza si de tehnica de realizare a tratamentului de catre fiecare medic).

Consultati lista de preturi pentru tratamente endodontice sub microscop de la Neoclinique (inclusiv obturatii de canal)

Tratamentul endodontic este format din:

  1. tratament mecanic
  2. dezinfectarea canalelor radiculare
  3. obturatie de canal

 

1. Tratamentul mecanic

propriu-zis, reprezinta indepartarea tesutului inflamat/infectat odata cu indepartarea in totalitate a dentinei alterate si infectate de pe peretii canalului radicular.

Instrumentarea/prepararea canalelor se poate face in 3 moduri:

– manuala (clasica), rotativa (ace actionate prin intermediul unor aparate cu diferite turatii), si mixta (combinatia celor 2).

In metoda clasica, dinamica instrumentarii se bazeaza pe miscarea de raclare (pilire): aceasta se traduce prin deplasarea instrumentului (acului) actionat manual cu o miscare de translatie (de du-te – vino) cu o amplitudine de cativa milimetri, miscare ce poate fi precedata de o miscare de rotatie cu amplitudine variabila.

Pentru a obtine o forma finala a canalului, prin metoda clasica, se alterneaza ace de diferite dimensiuni si cu fiecare ac in parte se realizeaza aceasta miscare de pilire (cea mai frecventa).

Mijloacele actuale de preparare se bazeaza tot mai mult pe instrumentar Ni – Ti (rotativ) cu dimensiuni clasice si cu conicitate marita, actionate  prin miscarea de rotatie continua cu turatie redusa (o viteza de rotatie situata intre 150 – 300 turatii/minut).

Avantajele largirii/instrumentarii canalalelor radiculare cu ajutorul instrumentarului rotativ sunt multiple.

  • Unul din avantaje si totodata, cel mai important il constituie rapiditatea cu care se efectueaza largirea si in acelasi timp obtinerea formei conice (cu diamentrul mic la varful radacinii) a canalului radicular.
  • Aceasta forma conica a canalului este foarte importanta atat pentru faptul ca irigantii ce ii folosim in dezinfectia canalelor radiculare ajung pana la varful radacinii si astfel se obtine o buna curatare si dezinfectare a canalului principal si a ramificatiilor acestuia cat si pentru faptul ca aceasta forma conica permite realizarea unei obturatii de canal 3D.
  • Un alt avantaj il constituie  faptul ca o data cu largirea rapida a canalului se indeparteaza si dentina infectata de pe peretii canalului radicular.
  • Astfel, timpul de preparare, de dezinfectie este mai mic, calitatea este mai buna si confortul pacientului sporit.

Prepararea canalelor radiculare trebuie sa respecte trei reguli principale:

A) sa aiba forma conica, cu baza spre camera pulpara si varful la constrictia apicala (varful radacinii). 

Aceasta forma permite introducerea, ajungerea pana la nivelul varfului radacinii si refularea solutiilor pentru spalaturi, a substantelor medicamentoase si a pastelor de obturatie de canal.

B) sa respecte aspectul initial al formei canalului.

Acesta impune respectarea curburilor radiculare si nedeplasarea prin preparare a foramenului apical, fapt care necesita:

– un acces direct in axul canalelor

– largirea canalelor sa se faca uniform in cele 3 dimensiuni ale spatiului, indepartand din grosimea lor doar tesuturile dentinare alterate, realizand astfel forma de 3D pentru obturatia viitoare a canalului radicular

C) sa nu desfiinteze constrictia apicala (ce se afla la nivelul varfului radacinii).

2. Dezinfectarea canalelor radiculare

se realizeaza cu diferite substante, fiecare substanta avand rolul ei in dezinfectia canalului radicular.
In cadrul unui tratament endodontic e important sa obtinem o dezinfectie cat mai buna atat a canalului principal cat si a canaleleor accesorii (ramificatii ale canalului principal) care nu pot fi supuse instrumentarii.

3. Obturatia de canal

este o componenta critica a tratamentului canalului radicular .

Aceasta procedura trebuie sa asigure atat o etanseizare foarte buna pentru canalele radiculare cat si o eliminare a tuturor cailor de comunicare a canalului cu restul cavitatii orale.

Caracteristicile unei obturatii de canal tridimensionale: obturatia sa „umple” intreg sistemul radicular pana la nivelul varfului radacinii, etans. 

Ideal este sa aiba mai putin ciment sigilant si cat mai multa gutaperca.

Obturatia de canal se poate realiza: 

    1. Obturatie de canal prin metoda clasica
    2. Obturatie de canal prin metoda moderna-3D

Obturatia de canal – metoda clasica

Aceasta obturatie de canal are la baza „sigilarea” canalului radicular cu ajutorul unui con de gutaperca si pasta de canal.

Obturatia de canal – metoda moderna (3D).

Aceasta obturatie de canal se realizeaza dupa ce a fost preparata  forma conica a canalului radicular si are la baza introducerea/injectarea  gutapercii incalzite in interiorul canalului radicular si condensarea acesteia cu ajutorul unor instrumente specifice. 

Aceasta interventie se face cu ajutorul unui sistem ce contine un condensator de gutaperca si un pistol ce injecteaza gutaperca incalzita in canalul radicular principal si a celor aberante (ramificatii a canalului principal).

Aceasta obturatie de canal asigura o sigilare foarte buna, etansa, perfecta, tridimensionala a canalului dentar, pe toata lungimea sa.